Dragi colegi, intrucat jurnalistul are ca "materie prima"a profesiei sale cuvintele, as vrea sa va impartasesc cateva ganduri despre responsabilitatea care ne revine tuturor, si mai cu seama noua, jurnalistilor, care vom trai din roadele cultivarii propriilor cuvinte. Un mic eseu-adica incercare-despre rostul pe care cred ca ar trebui sa il aiba cuvintele.
"La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul"(Sf. Ev. Ioan, I.1), Cuvantul fiind, nu doar un concept, ci o Entitate, o Fiinta, o Persoana. Fiinta si Persoana Absoluta. Fiul Tatalui. Prin Cuvant, Dumnezeu-Tatal a creeat lumea. Asadar, cuvantul, dintru inceput, a avut un sens creator. Cuvantul este o forta, datatoare de viata. Am putea spune ca e unul din principiile primordiale care au stat la baza nasterii universului. E chiar Principiul creator prin excelenta, existent inca dinainte de a fi create celelalte elemente care au facut posibila viata - apa , aerul, pamantul, focul.
Cuvantul e, asadar, ca o mama. El da nastere - la grai, la dragoste, la impacare, la iertare, dar si la neintelegere, la cearta si, cel mai tragic, la ura. Deci, poate aduce viata, dar si moarte. Iar acest din urma sens, nu ii este propriu cuvantului. Nu ar trebui sa existe. Omul ar fi trebuit sa cultive doar acele cuvinte de bine, care sa exprime frumosul, dragostea, armonia dintre oameni. Astfel, omul si-ar fi pastrat chipul dintru inceput, ar fi dat dovada ca este cuvant derivat din Cuvantul lui Dumnezeu, ca face parte din familia lexicala a Sfintei Treimi. Atunci, comunicarea dintre semeni si-ar fi pastrat sensul de provenienta -acela de cuminecare. De impartasire cu Dumnezeu - Parintele si cu aproapele, cu fratii nascuti din aceeasi esenta. Si asa, cultivand cuvantul de bine, omul ar trebui sa ajunga la partasie cu sine, cu cei de langa sine, cu intreg Universul si s-ar intoarce, ca un raspuns, in sanul Tatalui din care a luat fiinta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
As avea mai multe observatii aici.
In primul rand, daca Dumneyeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea sa, atunci si omul ar trebui sa fie un creator. Si cum Cuvantul sta la baza intregii creatii, prima si poate singura unealta reala de creatie a omului a fost cuvantul. Tocmai de-aici vine paradoxul pe care il deplangeai. As spune chiar ca, avand in vedere unicitatea creatorului, cuvantul este fatal pentru uzurpator. Eliade ,si nu numai el, a sustinut ca povestitorul nu castiga, ci pierde o parte din viata cu fiecare cuvant pe care il scrie, cu fiecare noua lume pe care o creeaza. Asadar, asa cum Cuvantul inseamna viata daca vine de la Dumnezeu, asa de bine inseamna moarte pntru un om care il foloseste drept mijloc al creatiei.
In al doilea rand - stiai ca evreii chiar au un cult pentru Tora? Considera chiar ca Dumnezeu ar fi fost precedat de Cuvant, de ordinea dupa care a creat lumea. In viziunea lor, lumea ar avea niste resorturi si mecanisme intrinseci, pe care Dumnezeu ar fi fost obligat sa le urmeze in Geneza.
Trimiteți un comentariu