Dragi colegi, intrucat jurnalistul are ca "materie prima"a profesiei sale cuvintele, as vrea sa va impartasesc cateva ganduri despre responsabilitatea care ne revine tuturor, si mai cu seama noua, jurnalistilor, care vom trai din roadele cultivarii propriilor cuvinte. Un mic eseu-adica incercare-despre rostul pe care cred ca ar trebui sa il aiba cuvintele.
"La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul"(Sf. Ev. Ioan, I.1), Cuvantul fiind, nu doar un concept, ci o Entitate, o Fiinta, o Persoana. Fiinta si Persoana Absoluta. Fiul Tatalui. Prin Cuvant, Dumnezeu-Tatal a creeat lumea. Asadar, cuvantul, dintru inceput, a avut un sens creator. Cuvantul este o forta, datatoare de viata. Am putea spune ca e unul din principiile primordiale care au stat la baza nasterii universului. E chiar Principiul creator prin excelenta, existent inca dinainte de a fi create celelalte elemente care au facut posibila viata - apa , aerul, pamantul, focul.
Cuvantul e, asadar, ca o mama. El da nastere - la grai, la dragoste, la impacare, la iertare, dar si la neintelegere, la cearta si, cel mai tragic, la ura. Deci, poate aduce viata, dar si moarte. Iar acest din urma sens, nu ii este propriu cuvantului. Nu ar trebui sa existe. Omul ar fi trebuit sa cultive doar acele cuvinte de bine, care sa exprime frumosul, dragostea, armonia dintre oameni. Astfel, omul si-ar fi pastrat chipul dintru inceput, ar fi dat dovada ca este cuvant derivat din Cuvantul lui Dumnezeu, ca face parte din familia lexicala a Sfintei Treimi. Atunci, comunicarea dintre semeni si-ar fi pastrat sensul de provenienta -acela de cuminecare. De impartasire cu Dumnezeu - Parintele si cu aproapele, cu fratii nascuti din aceeasi esenta. Si asa, cultivand cuvantul de bine, omul ar trebui sa ajunga la partasie cu sine, cu cei de langa sine, cu intreg Universul si s-ar intoarce, ca un raspuns, in sanul Tatalui din care a luat fiinta.
vineri, 9 noiembrie 2007
duminică, 4 noiembrie 2007
lansare de carte
O noua aparitie editoriala a fost lansata, saptamana trecuta, la editura Vasiliada. Volumul "Faramituri duhovnicesti", semnat de parintele Protos. Arsenie Muscalu, cuprinde o serie de conferinte organizate de Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din Romania si predici rostite in Catedrala Patriarhala . Cartea se prezinta ca o culegere de sfaturi si indrumari duhovnicesti, oferite tuturor celor ce cauta cararea spre Imparatie. Tematica dezbate subiecte legate de formarea si indrumarea duhovniceasca, de judecarea aproapelui, despre post, smerenie, despre viata in biserica. Conferintele cuprind o expunere a unei teme duhovnicesti, urmata de o serie de intrebari si raspunsuri adresate de catre cei prezenti, care vor sa-si lamureasca anumite probleme sufletesti, intrebari de natura duhovniceasca.
Un subiect de interes general, pe care il dezbate parintele Arsenie intr-una din conferinte este cel legat de diversele curente filosofice care proclama autonomia gandirii, individualismul la rang de filosofie. In acest context al relativizarii tuturor lucrurilor, al indoielilor legate de originile vietii, parintele spune:
"Ce se intampla cu sufletul unui tanar care in prospetimea lui este insetat de adevar, de absolut, de frumusete? Din pacate, daca a fost amagit sa subscrie la crezul nihilismului, daca s-a strecurat in sufletul lui aceasta otrava, el va incepe sa alunece pe panta razvratirii, a blazarii, a nepasarii, a dementei, manifestata printr-un trio ucigator de suflet: sex, droguri, violenta- sfarsind in deznadejdea cea mai de pe urma si, de multe ori, in sinucidere.
De ce anume cred eu ca ar avea nevoie mai mult tinerii de astazi? De un strop de dragoste adevarata. Dar si aici apar confuzii, si aici este confuzia multor amagiri, care nasc dupa aceea dezamagiri si lasa sufletele ranite si pustiite. Multe lucruri inteleg oamenii sub numele de dragoste, dar eu cred ca una singura este dragostea adevarata: dragostea lui Hristos, dragostea cu care a iubit Hristos si dragostea aceea care il are pe El ca temei al ei- numai aceasta este nemuritoare, este desavarsita, este de nezdruncinat,atotcurata, infinita, in stare sa sature satea fara de masura, setea infinita de dragoste a sufletului unui tanar".
O carte de suflet, care aduce un strop de mangaiere, de lumina, de nadejde intr-o lume a incertitudinii, a intrebarilor existentiale , a materialismului lipsit de tinta finala. O carte care-ti deschide perspectiva vesniciei, a luminii, a bucuriei de A Trai.
Un subiect de interes general, pe care il dezbate parintele Arsenie intr-una din conferinte este cel legat de diversele curente filosofice care proclama autonomia gandirii, individualismul la rang de filosofie. In acest context al relativizarii tuturor lucrurilor, al indoielilor legate de originile vietii, parintele spune:
"Ce se intampla cu sufletul unui tanar care in prospetimea lui este insetat de adevar, de absolut, de frumusete? Din pacate, daca a fost amagit sa subscrie la crezul nihilismului, daca s-a strecurat in sufletul lui aceasta otrava, el va incepe sa alunece pe panta razvratirii, a blazarii, a nepasarii, a dementei, manifestata printr-un trio ucigator de suflet: sex, droguri, violenta- sfarsind in deznadejdea cea mai de pe urma si, de multe ori, in sinucidere.
De ce anume cred eu ca ar avea nevoie mai mult tinerii de astazi? De un strop de dragoste adevarata. Dar si aici apar confuzii, si aici este confuzia multor amagiri, care nasc dupa aceea dezamagiri si lasa sufletele ranite si pustiite. Multe lucruri inteleg oamenii sub numele de dragoste, dar eu cred ca una singura este dragostea adevarata: dragostea lui Hristos, dragostea cu care a iubit Hristos si dragostea aceea care il are pe El ca temei al ei- numai aceasta este nemuritoare, este desavarsita, este de nezdruncinat,atotcurata, infinita, in stare sa sature satea fara de masura, setea infinita de dragoste a sufletului unui tanar".
O carte de suflet, care aduce un strop de mangaiere, de lumina, de nadejde intr-o lume a incertitudinii, a intrebarilor existentiale , a materialismului lipsit de tinta finala. O carte care-ti deschide perspectiva vesniciei, a luminii, a bucuriei de A Trai.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
